Anul asta scolar soneria e dezactivata. Dar am grija sa ma uit la ceas si sa ies cand trebuie. Ca pauza e scurta si e dreptul elevilor sa se bucure de ea.
Azi mi-am strans laptopul si m-am adresat clasei:
– Sa aveti o zi buna! Ne vedem vineri.
– Pai domn profesor vineri nu invatam.
– De ce?
– Sunt alegeri si se face scoala online. Asa a anuntat la stiri.
– Nu stiu ce sa zic. La noi in liceu nu e sectie de votare. Dar ma voi interesa si va anunt
– Mergeti la vot domn profesor?
– Normal ca merg. Si va indemn si pe voi sa faceti acelasi lucru. E un drept si o obligatie in acelasi timp
– Si cu cine votati?
– Asta nu pot sa va spun. Ca nu facem politica la scoala. Si oricum, chiar daca v-as spune, eu nu sunt din Ploiesti si nu cunoasteti persoana.
– Dar de ce nu candidati si dumneavoastra?
– Pentru ca ma injura suficient elevii de la economic, n-as vrea sa extrapolez la nivel municipal, judetean sau national.
O parte dintre ei au izbucnit in ras. Cativa doar au zambit. Am asteptat cateva secunde, pentru efect, si am continuat:
– Redevenind seriosi, sa stiti ca am fost destul de aproape. Pentru alegerile din 2016 si 2020 am avut sase oferte de a candida pentru un loc in Consiliul Local al Ploiestiului. Si chiar pe locuri eligibile
– Si de ce nu v-ati dus?
– Sunt mai multe motive. In primul rand ca independent e destul de greu sa razbesti. Iar partidele mari au propria agenda de partid. Adica ordinele vin de la centru si se executa. Ei m-ar fi vrut doar pentru imaginea mea. Ori eu nu functionez asa. Daca nu pot sa am o influenta directa asupra a ceea ce fac, mai bine nu ma implic.
Desi le-am dat voie sa iasa in pauza, cei mai multi au ales sa ramana. Am continuat:
– In al doilea rand societatea romaneasca in ansamblul ei nu e pregatita pentru schimbare. La noi regulile sunt optionale si judecam oamenii dupa cu totul alte criterii decat competenta. Am facut din mediocritate un cult si smecheria a devenit parte din ADN-ul majoritatii.
– Cum adica?
– Tineti minte cand l-am pus pe colegul vostru sa adune chistoacele din curtea scolii pentru ca l-am prins fumand?
– Normal.
– Cum credeti ca a reactionat colegul vostru?
– Clar v-a injurat, a replicat cineva. Am zambit si eu, au zambit si ei.
– Vedeti, despre asta e vorba. El incalca o regula. Mai mult decat atat, arunca si chistocul pe jos. Eu am ales sa nu ii scad nota la purtare cu conditia sa stranga chistoacele. Si tot eu am fost cel injurat. Si pe vremea mea se fuma dar nu si-ar fi dat nimeni seama. Cand vedeau profesorul, colegii mei ar fi fost in stare sa inghita tigara. De aruncat chistoace pe jos, nici nu se pune problema. Si asta e doar un element minor. Noi suntem natia care invata cu o zi inainte de teza/examen, care face ordine in acte doar cand vine inspectia sau controlul la firma. Care legam centura de siguranta prin spatele scaunului ca sa pacalim senzorul si lista ar putea continua. Asteptam de la altii sa schimbe dar nu vrem sa ne schimbam noi. Si in conditiile astea e greu sa schimbi ceva.
– Vreti sa spuneti ca daca nu vom mai arunca chistoace pe jos veti candida?
– Daca cei care respectam regulile vom fi mai numerosi decat ceilalti, ma voi gandi sa o fac. Pentru ca stiu ca voi avea sustinere. Dar mai sunt si alte conditii care ar trebui indeplinite.
– Care?
– Daca ma voi implica o voi face intr-un partid mic cu a carui doctrina sa rezonez. Si cu ai carui oameni sa imi faca placere sa lucrez. Sa simt ca actiunile mele pot aduce un plus, nu sa fiu doar un nume pe o lista sau o poza pe un panou electoral. Ca nici macar nu sunt fotogenic. Dar 
hai ca v-am mancat toata pauza si am intarziat si la ora de dupa voi. Ne vedem vineri.