Pandemia de Coronavirus a redefinit in majoritatea domeniilor modul in care ne desfasuram activitatea. Unele aspecte sunt pozitive (faptul ca angajatii multor firme pot lucra de acasa), altele sunt negative. Printre ele se afla si scoala online

Sunt profesor de discipline economice la un liceu de profil si, in perioada martie-iunie lucrurile au functionat greoi. Desi am abilitati de utilizare a calculatorului, o buna perioada de timp nu mi-a functionat internetul iar apoi, timp de aproape 2 saptamani, in intervalul 9-15, furnizorul de energie electrica s-a gandit sa inlocuiasca integral reteaua de distributie a energiei electrice de la mine din sat. Asa se face ca, in multe zile din aceasta perioada n-am avut nici curent electric. Mai adaugati la asta si faptul ca nu toti elevii au calculator acasa (desi am reusit cu ajutorul unor donatii sa le pun la dispozitie 2 calculatoare unor elevi care nu aveau) sau ca nu toti au motivatia sau disponibilitatea sa se conecteze. Ca parinte de copil de clasa pregatitoare mi-am dat seama ca la cei mici e si mai greu si pentru parinti si pentru profesori.

Din septembrie se vehiculeaza mai multe scenarii referitoare la modul de desfasurare a orelor. Dar, cum inceperea scolii in aceleasi conditii ca inainte de pandemie este imposibila si cum scoala exclusiv online este ineficienta, ma voi referi la varianta scolii mixte (o saptamana online, o saptamana in clasa). Din punctul meu de vedere, daca este facuta cum trebuie, acest tip de scoala s-ar putea sa fie mai eficienta decat varianta cu toti copiii in clasa. Si iata care sunt argumentele mele, referindu-ma strict la materiile pe care le predau eu (desi sunt convins ca, metoda poate fi adaptata si pentru restul materiilor, e drept cu mai mult efort din partea profesorului):

  1. In acest moment profesorul prezinta continuturile in clasa folosind in mare parte a timpului expunerea si conversatia (turuiala sau cititul din carti –asta ca sa fiu rautacios) ca metode didactice. Copiii recepteaza informatia in mod pasiv iar acasa ar trebui sa rezolve temele. Spun “ar trebui” pentru ca putini sunt cei care o fac. Unii pentru ca nu au motivatie, unii pentru ca pur si simplu nu stiu si nici nu au pe cine sa intrebe si, abia o mica parte dintre elevi reusesc rezolvarea temelor corect si complet. Prin noua forma de organizare le-am oferi copiilor teoria online (filmulete postate pe platforma si suport de curs), ei ar citi-o si copia-o in caiete acasa, urmand ca in clasa sa facem studii de caz, exercitii si sa folosim alte metode care ar ajuta la consolidarea materiei.
  2. Sccoala n-ar trebui sa se mai axeze doar pe transmiterea de informatii, din mai multe motive: in primul rand noi pregatim elevii pentru un viitor incert. In al doilea rand informatia exista acum peste tot in jurul nostru. Si in al treila rand, conform studiilor, cantitatea de informatii se dubleaza cam o data la cativa ani (5 spun cercetatorii). Asadar, eu ca profesor n-ar trebui sa transmit elevului informatia ci sa il ajut sa invete sa o caute, sa o filtreze, sa o evalueze si sa o aplice. Lucru care ar fi mai usor daca scoala s-ar face in noul format.
  3. In acest mod am pregati mai bine elevii pentru piata muncii. Nu stiu daca mai exista domeniu in care calculatorul sa nu-si fi gasit aplicabilitate. Facand scoala in acest mod, vom obisnui elevii sa considere calculatorul un instrument important in activitatea lor. Si le va fi mult mai usor ulterior.
  4. Orele ar deveni mai interesante. Nu spun ca toti elevii vor fi motivati daca scoala s-ar desfasura in aceasta maniera. Dar, avand mai putini elevi in clasa si fiind scutiti de transmiterea informatiilor, noi, profesorii vom avea mai mult timp pentru ei. Intr-un fel lucrezi cu 30 de elevi si in cu totul altfel cu 15. Bineinteles daca vrei sa o faci.
  5. Noi ca profesori ne-am dezvolta abilitatile de utilizare a calculatorului. Multi profesori asteapta de la altii (CCD, inspectorate, minister, guvern etc) sa ii formeze. Sa le asigure cursuri de perfectionare, sa ii invete cum sa se adapteze noului sistem. Ori aceasta abordare este profund gresita. Responsabilitatea perfectionarii ne apartine noua, cadrelor didactice. Sunt atatea tutoriale (unele chiar gratuite) pe care le-am putea folosi, fara a fi nevoie sa ne impulsioneze sau sa ne ameninte vreo institutie.

 

Nu spun ca imediat va curge lapte si miere si ca vom ajunge in scurt timp ca departamentele de training de la multinationale. Vom intampina multe dificultati cum ar fi: lipsa infrastructurii in cazul elevilor si al profesorilor, lipsa motivatiei elevului, dezinteres sau chiar rezistenta din partea unor cadre didactice (sper eu putine), lipsa spatiului pentru organizarea activitatii cu mai putini elevi si/sau pe schimburi, birocratia inutila creata de institutiile statului si lista ar putea continua.

Dar e clar ca lucrurile nu vor mai fi la fel. Si noi ca profesori, fie ne adaptam si cautam solutii fie ne opunem schimbarii si cautam scuze. Eu ma voi stradui sa fiu din prima cateogrie, ceea ce va doresc si dumneavoastra.

 

sursa foto: https://www.glsa.ro/

 

Total Page Visits: 3849 - Today Page Visits: 1

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *