Se zice ca intr-un sat mic erau 10 vaci. 10 oameni din sat se ocupau sa mulga vacile, vacarul mergea cu ele la pascut iar laptele era impartit egal intre locuitorii micutei comunitati. Toata lumea era fericita. Sau chiar daca nu era fericita, era macar satula.
Dar intr-o zi, una dintre vaci s-a imbolnavit. Asa ca nu a mai dat lapte. Fiecare a primit o cantitate mai mica cu o zecime iar cel care mulgea respectiva vaca, a ramas temporar fara lucru. Desi oamenii au primit mai putin lapte, erau intelegatori si au decis sa il sprijine si pe mulgatorul ramas fara lucru.
Dar n-a trecut mult timp si o a doua vaca s-a imbolnavit. Speriat si lacom, vacarul si-a oprit cantitatea lui de lapte si apoi a completat cu apa, pana la cantitatea din ziua precedenta. Al doilea mulgator a ramas fara lucru dar oamenii din sat au primit aceeasi cantitate de lapte ca si ieri (dar cu o concentratie mai slaba).
Dupa inca un timp, s-a imbolnavit si a treia vaca. Dar acum vacarul stia ce avea de facut. Si-a oprit cantitatea lui de lapte si apoi a completat din nou cu si mai multa apa pana a ajuns la cantitatea standard. Satenilor, desi primeau aceeasi cantitate de lapte ca si pana atunci, li se parea ca sunt din ce in ce mai flamanzi. Dar nu banuiau nimic.
La scurta vreme s-a mai imbolnavit o vaca. Vacarul a repetat povestea. Apoi s-a imbolnavit inca una, si inca una, pana cand a mai ramas o singura vaca sanatoasa. Atunci oamenii si-au dat seama ca laptele lor e o apa colorata si l-au alungat din comunitate pe vacar. Sfarsit!
Cam asa e si in realitate in momentul de fata. Vacile sunt firmele. Unele dintre ele (din turism si alimentatie dar si din alte domenii) s-au imbolnavit. Mulgatorii sunt muncitorii si patronii. Cei ai caror vaci s-au imbolnavit au de suferit dar momentan sunt prea putini si lumea fie nu ii ia in seama fie ii sustine cum poate. Satenii suntem noi. Care am inteles ca urmeaza o perioada grea si ne vom multumi cu mai putin lapte. Pajistea e economia nationala sau piata in ansamblul ei. Vacarii sunt politicienii (ma iertati de analogie, asa s-a numerit). Ei ar trebui sa aiba grija de pajiste si de vaci. Dar ei nu fac altceva decat sa isi opreasca partea lor de lapte iar pe cel ramas sa il completeze cu apa. Laptele reprezinta banii buni (cei cu acoperire in produse si servicii). Apa reprezinta banii rai (cei facuti cu tiparnita sau imprumutati). Asa ca, desi vom avea probabil aceeasi cantitate de bani, valoarea acestora va fi diluata. Iar daca pe termen lung nu luam masurile care se impun, vom ajunge sa bem cu totii apa chioara. Si la propriu si la figurat.
Si care ar fi masurile care se impun? Pai hai sa ne intoarcem la poveste. In primul rand mulgatorii (muncitorii si patronii) nu ar trebui sa astepte solutii doar de la vacar ci ar trebui sa aiba grija de vacile lor sa nu se imbolnaveasca. Va voi spune intr-un articol viitor cum. Satenii nu ar trebui sa consume tot laptele. Ar trebui sa puna o parte la prins pentru eventuale situatii mai rele. Dar ei se indoapa acum (vedeti isteria de prin magazine).
Vacarul are cea mai mare parte din vina. In primul rand ca fura laptele si ca isi opreste pentru el lapte cu concentratia potrivita si in al doilea rand ca ia masurile usoare dar nu si corecte. Ar trebui sa izoleze vacile bune de vacile bolnave, sa le ofere acestora protectie si nutreturi mai bune pentru a le creste productivitatea, sa le scuteasca de trasul la caruta (care reprezinta birocratia) pentru a putea sa dea lapte. Sa vorbeasca cu mulgatorii care inca au de lucru pentru a intelege prin ce trec. Sa se preocupe de vindecarea vacilor bolnave aducand un veterinar (specialist) si respectand deciziile acestuia. Sa le gaseasca mulgatorilor ramasi fara vaci o activitate complementara care sa ii faca sa se simta utili: sa faca curat prin grajduri, sa aiba grija de pajiste etc.
Si daca vacarul nu va face asta? Atunci ar trebui ca noi sa procedam ca acei sateni si sa il alungam din comunitate. Dar ei erau putini si uniti. Noi suntem multi. Si prosti.