La inceputul fiecarui an scolar le prezint elevilor mei viziunea mea despre educatie si sistemul de punctaj pe care il folosesc. Vi le voi detalia si aici, cu alta ocazie. Ideea e ca celor care rezoneaza cu filosofia mea le promit ca ii duc 2 nopti la mare pe banii mei. Anul trecut am fost foarte dezamagit pentru ca niciunul dintre elevi nu a reusit sa-mi cheltuie banii.
Dar anul asta trei dintre ei au fost suficient de motivati si de consecventi cat sa ma determine sa-mi tin promisiunea. Si in perioada 14-16 august am fost impreuna la Costinesti. Iata cele 10 motive pentru care am facut-o:
- Au acumulat cele 12 puncte. Despre sistemul meu de punctaj voi scrie un articol mai amplu. Dar acesta a fost principalul motiv. Nu stiu daca cei trei sunt cei mai inteligenti elevi pe care i-am avut. Dar au fost cu siguranta cei mai motivati, cei mai perseverenti si cei mai consecventi pe termen lung. Calitati care, daca vor fi pastrate le vor facilita un viitor mai bun.
- Sa ii impulsionez si pe ceilalti. Majoritatea elevilor mei sunt sceptici. Unii nu sunt convinsi ca pot strange cele 12 puncte iar altii nu sunt convinsi ca ma tin de promisiune. Acum au vazut ca se poate si ca ma tin de cuvant. Iar la anul sper sa fie mai multi. Vad eu de unde fac rost de bani
- Sa demonstrez ca se poate face invatamant si altfel. Nu vreau ca elevii mei sa retina mecanic niste lucruri. Mai ales in domeniul economic unde interdependentele si influentele intre fenomene sunt multiple. Vreau ca ei sa gandeasca, sa analizeze si sa traga singuri concluzii. Dar pentru asta e important sa fie motivati. Unii sunt motivati intrinsec. Pentru ceilalti aceasta recompense poate fi mobilizatoare
- Sa le ofer o responsabilitate reala. De cate ori pot ma straduiesc sa imi scot elevii din mediul scolar. Pentru ca intre ce inveti la scoala si ceea ce se intampla in viata reala, mai ales din punct de vedere economic sunt diferente notabile. Una e sa povestesti despre buget la clasa si alta e sa le dai ocazia sa tina un buget real
- Din egoism. Dintre profesorii mei mi-i aduc aminte pe nume doar pe cei buni si foarte buni sau doar pe cei slabi. De la cei mediocrii nu imi amintesc nici numele nici materia. Si mai aud si de la fosti elevi raspunsuri de genul “am facut cu doamna blonda/brunet/inalta/scunda etc. In ceea ce ma priveste nu vreau sa se intample asta. Vreau ca elevii mei sa isi aminteasca de mine si de ceea ce faceam impreuna la ore si nu numai.
- Si pe mine m-au dus altii. In liceu am fost in 2 tabere la mare pe banii unor ONG-uri. Nu Soros pentru ca nu imi dadeam cu parerea pe teme politice pe vremea aia.
- Sa poata lega prietenii. La clasa timpul e limitat iar discutiile se invart de obicei in jurul hobby-urilor sau cerintelor educationale. Intr-o excursie elevii interactioneaza si altfel. Din liceu tin legatura in mod activ (in sensul ca ne vizitam periodic, vorbim la telefon etc) doar cu colegii cu care am fost in cele doua tabere. Si cu care nici macar nu am fost coleg de clasa. Iar pe nasu tot intr-una din tabere l-am cunoscut
- Sa le creez amintiri. Sunt constient ca vor tine minte experienta asta. Si ca peste ani vor povesti de ea. Si de ce nu, poate cand vor fi pe picioarele lor vor face si ei acelasi lucru pentru 2-3 elevi. E singurul lucru pe care i-am rugat sa il faca dupa aceasta excursie
- Pentru ca sunt obisnuit sa fac mai mult decat se cere. Mi se pare ca ne plangem prea mult. Ca ne limitam sau ne autolimitam. Le zic si elevilor mei la clasa: “cu exceptia cazurilor cand donati sange, dati 101%”. Putem alege sa fim buni sau exceptionali. Eu ma straduiesc sa fiu in a doua categorie. Dar stiu ca uneori imi iese insa alte ori nu
- Sa arat ca se poate. Desi la workshopurile de educatie financiara pe care le sustin indemn oamenii la cumpatare si la controlul cheltuielilor, e important ca o parte din bani (si fiecare decide cat de mare e acea parte) sa se intoarca in evenimente caritabile. Fiecare poate sustine cauzele cu care rezoneaza. Si atunci cand nu exista suficienti bani exista timp. Care e mai valoros decat banii.
In aproximativ 3 saptamani incepe un nou an scolar. Stiu care sunt conditiile din invatamant. Si salariile. Si jocurile de putere sau luptele pe niste puncte si hartii care de multe ori nu conteaza. Dar a fost alegerea mea. Asa ca, in loc sa ma plang, voi cauta sa schimb lucrurile atat cat pot. Si sa fac tot ce tine de mine ca elevii mei sa invete sa gandeasca si sa aplice ceea ce le spun.